Biserica Mică

Vezi Tur Virtual

Vechea biserică a cimitirului Mănăstirii Ghighiu a fost construită la începutul secolului al XIX-lea, după cum glăsuieşte pisania:

„Cu ajutorul Lui Dumnezeu s-a zidit acest sfânt cimitir al hramului Sf. şi dreptului Lazăr şi al Sf. Spiridon, şi al sfinţilor fără-de-arginţi şi al Sf. mucenic Haralambie, în zilele blogocestivilor împaraţi Nicolae Pavlovici cu blagoslovenia Prea sfinţitului Mitropolit Kir Grigore şi cu a Preasfinţitului episcop al Râmnicului Kit Neofit vechil al Sf. Mitropolii, cu îndemnarea şi cheltuiala lui Bil Ven Sătraru Panaite Marunteanu cu soţia dumnealui Ecaterina şi cu fiii sai şi cu ajutorul a multor iubitori de Hristos prin osâidia şi osteneala Părintelui Stareţ Silvestru icroschimonahul. S-a început din temelia în anul de la Hristos 1832 Aprilie 4; s-au săvârşit şi s-au sfinţit la 1833 Octombrie 14”.

Biserica a suferit în decursul vremurilor, mai ales în timpul cutremurului din 1940, în urma bombardamentelor aliate din 1943-1944 asupra rafinăriei Teleajen din apropiere şi a ocupaţiei germane vremelnice.

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Mănăstirea Ghighiu ajunsese în stare de ruină. Patriarhul Nicodim Munteanu încearcă să demareze un program de refacere a mănăstirii, însa a trecut la cele veşnice în februarie 1948.

Patriarhul Justinian Marina aduce în anul 1952 călugăriţe de la mănăstirile Arhiepiscopia Bucureştilor, în locul celor câtiva monahi neputincioşi, şi demarează un amplu program de restaurare a chinoviei, iar între anii 1954-1958 reface tot ansamblul monahal, biserica mare, precum şi biserica cimitirului.

La începutul veacului al XXI-lea s-a constatat că starea ei era subredă, fiind în pericol de prăbuşire.

Între anii 2009-2010, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, prin stăruinţa si osârdia maicii stareţe, Stavrofora Eupraxia Neacsu, biserica a fost consolidată, cu subzidiri în exterior şi interior, s-au turnat plăci de beton şi cinci centuri de susţinere, s-a refăcut turla şi acoperişul, învelindu-se cu tablă de cupru. Astfel, în aceşti ultimi ani biserica a fost consolidată, s-a amenejat la demisolul ei o gropniţa (osuar) şi o colecţie de artă religioasă în care sunt asezate icoanele de la vechea catapeteasmă.

Pictura bisericii în tehnică fresco a fost executată de către pictorii Ioan şi Daniela Moldoveanu, cu alţi ucenici în vara anului 2011, iar mobilierul a fost realizat de arhitectul Costică Moroiu din Bucureşti.

La 26 mai, anul mântuirii 2012, soborul Mănăstirii Ghighiu şi pelerinii ei au trăit clipe de bucurie duhovnicească prin participare la slujba de târnosire săvârşita de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Totodată, pe langă hramul pe care îl avea de la început, Învierea lui Lazar, această biserică se mai bucură şi de ocrotirea Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan, hram dat de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în anul 2009.