Marturisiri

Pagină fotografiată din Cartea de Aur a Mănăstirii Ghighiu, scrisă cu ocazia aducerii Icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului Siriaca, în care se consemnează următoarele:

Spre veșnică amintire

Se face aici cuvenită însemnare asupra bucuriei ce s-a petrecut astăzi, 25 februarie 1958, în Sfânta Mănăstire Ghighiu. Prea Sfintia Sa Episcopul Vasile Samaha, solul Patriarhiei Apostolice din Antiohia, a dăruit Prea Fericirii Sale Patriarhului Justinian al României o icoană a Maicii Domnului, veche de peste patru sute de ani și vestită prin minunile ei. Prin vrerea lui Dumnezeu și prin dragostea Sfintei Fecioare, Prea Fericirea Sa Patriarhul a hotărât ca această sfântă icoană să fie sălășluită în Mănăstirea Ghighiu. Drept aceea, Prea Sfinția Sa Episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis, însoțit de Prea Sfinția Sa Episcopul Teoctist Botoșăneanul, Vicar Patriarhal, a venit astăzi în Mănăstirea Ghighiu și a adus cu sine darul său de preț. Și fiindcă biserica cea mare acum se preînnoiește, a fost așezată icoana, pentru început în paraclisul mănăstirii sub văzduh de clopote, cântări duhovnicești și lacrimi de bucurie. Iar soborul maicilor din această mănăstire a făcut, împreună cu vlădicii întâia rugăciune în cinstea sfintei icoane și au cinstit-o cu laude, metanii și cu duhovnicească sărutare.

O prea Sfântă Maică a lui Dumnezeu Hristos, păzește sfânt locașul acesta și întărește credința ortodoxă a celor ce te laudă pre Tine.

 

Mărturisiri făcute de către maica stareță Stavrofora Pelaghia Tudor

Stând de vorbă cu maica stareță, stavrofora Pelaghia Tudor când era încă în viață, și rugându-o să ne relateze cum au decurs întâmplările cu venirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului Siriaca, ne-a mărturisit că datorită regimului comunist nu au putut fi consemnate cele spuse de către Episcopul Vasile Samaha de Sergiopolis și anume, că Maica Domnului i s-a arătat în mai multe rânduri, spunându-i să ia icoana și să o aducă la Mănăstirea Ghighiu în România. Ajungând la Patriarhia Română, Episcopul a uitat numele de Ghighiu și atunci vrednicul de pomenire Patriarhul Justinian Marina a început să numească mănăstirile din jurul Bucureștiului pentru a-i aminti numele pe care l-a spus Maica Domnului când i s-a arătat. Fiind enumerate mănăstirile, a auzit și numele de Ghighiu; atunci Prea Sfințitul Episcop Vasile Samaha a exclamat bucuros: Da! Jijiu, Jijiu. (specificăm că defectul de pronunțare al Episcopului se datorează faptului că în limba arabă nu există litera ”g”).

După ce au așezat Sfânta Icoană în paraclisul mănăstirii, Episcoplul Vasile Samaha s-a așezat în genunchi în fața Icoanei, cerându-i Maicii Domnului iertare, crezând că a dorit să plece din Siria datorită păcatelor săvârșite de către credincioșii de acolo. Cu greu s-a despărțit Episcopul de Icoana Maicii Domnului, plângând neîncetat.

După cum spunea maica stareță, stavrofora Pelaghia Tudor, putem considera Icoana Maicii Domnului ca fiind făcătoare de minuni, pentru faptul că și-a cerut locul: Du-mă în România la Ghighiu, i-a spus Maica Domnului Episcopului Vasile Samaha. Din Tradiție știm că, de asemenea Sf. Mc. Filofteia și-a cerut locul unde să-i fie așezate moaștele, și anume la ctitoria lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș.

De asemenea ne-a povestit două minuni și în același timp arătări ale Maicii Domnului care s-au petrecut în viața sfinției sale. Prima a fost în anul 1995, când fiind în pelerinaj la Locurile Sfinte, Maica Domnului din icoană i s-a arătat în vis spunându-i să o aducă din Paraclis, unde a fost așezată în 1958 în Biserica mare. Visul s-a repetat de trei ori la rând. Menționăm că Icoana a fost ținută ca un odor de mare preț, ocrotit de comuniști, în biserica din cimitir. Cum a revenit în mănăstire, maica stareță Pelaghia a purces la împlinirea poruncii date de Maica Domnului de a fi adusă Icoana în Biserica mare, spre a fi de ajutor tuturor celor care se roagă ei cu credință.

A doua minune s-a petrecut în anul 2006. Fiind în vârstă de 86 de ani și având o care s-a pierdut după moartea saveche suferință cardiacă, în ajunul Praznicului Adormirii Maicii Domnului a făcut o complicație ajungând de urgență la Spitalul Județean, mai mult moartă decât vie. În comă fiind, primele manevre medicale făcute nu s-au arătat prea eficiente. Două zile situația a fost destul de incertă. Atunci medicul curant, Dr. Octavian Sârbu a introdus o nouă schemă de tratament care imediat a dat rezultate. Starea generală a inceput să se îmbunătățească progresiv. Când a putut să vorbească ne-a povestit că Icoana Maicii Domnului din biserică i s-a arătat stând deasupra patului și se mira cum stătea așa în aer fără să fie sprijinită pe ceva. De atunci a simțit că Maica Domnului o va face sănătoasă.

Și așa a fost. La mulțimea bolilor pe care le avea și gravitatea lor, era o minune că trăiește. De multe ori o surprindeam plângând și spunând cum a venit Maica Domnului la dânsa și a făcut-o sănătoasă. Ca semn de recunoștință pentru rugăciunile împlinite de Maica Domnului au stat numeroasele bijuterii care erau donate de credincioși și care au fost folosite pentru împodobirea Icoanei.

În anul 2008, Icoana Maicii Domnului Siriaca a împlinit 50 de ani de când se află în Mănăstirea Ghighiu, și cu această ocazie a fost restaurată și împodobită cu o ramă din aur și, de asemenea Maicii Domnului și Mântuitorului s-au aplicat aureole din aur cu perle și rubine naturale. Specialiștii au spus atunci că Icoana datează din sec al XVI - lea, este pictată pe lemn de santal și este de proveniență din Rusia. Cum a ajuns în Siria nu știm, se pare că Patriarhia Antiohiei avea legături stânse cu Rusia. Icoana este o reproducere a Maicii Domnului din Kazan.

În anul 2014, Episcopul Qais Sadiq de Erzurum, vicar al Patriarhiei Antiohiei, a vizitat Mănăstirea Ghighiu și ne-a făcut câteva precizări. Vasile Samaha, pe care l-a cunoscut personal, era Mitropolit de Sergiopolis, Bousra și Houran (Sudul Siriei) și deținea o colecție numeroasă de obiecte religioase vechi, printre care, probabil, și Icoana Maicii Domnului dăruită Mănăstirii Ghighiu. Din păcate, după moartea Mitropolitului, colectia s-a pierdut. În Patriarhia Antiohiei, Icoana Maicii Domnului era cunoscută sub numele de Maica Domnului din Bhamdoun-Muntele Libanului. În ce împrejurări icoana a ajuns din Liban la Mitropolitul Vasile Samaha, nu se știe, însă, la scurt timp după ce icoana a fost adusă în România, în Liban a început criza politico-militară (1958), un adevărat război civil, care a distrus în totalitate biserica în care se afla icoana. În anul 1956, când Icoana Maicii Domnului se afla în biserica din Bhamdoun, a izvorât mir ca semn premergător penrtu vărsarea de sânge ce avea să fie mai târziu. Astfel, ca o primă minune săvârșită de Maica Domnului în România putem considera purtarea de grijă ce a avut-o de icoana Sa, salvând-o de la distrugere, cerându-si un alt loc unde să fie cinstită: Du-mă în România la Ghighiu, i-a spus Maica Domnului Mitropolitului. Icoana Maicii Domnului Siriaca a stat în paraclisul mănăstirii timp de 34 de ani. În anul 1992, Maica Domnului i s-a arătat în vis Maicii Starețe Pelaghia Tudor, spunându-i să ducă Icoana Sa în biserica mare, unde se află astăzi, ascultând și împlinind rugăciunile tuturor celor care o cheamă în ajutor.