Biserica mare cu hramul Izvorul Tămăduirii

Vezi Tur Virtual

După pisania care se află deasupra uşii de intrare în biserica mare, aflăm că în anul 1858,

Prea Cuviosul Arhimandrit Eftimie a dărâmat biserica construită în anul 1817, pentru că era prea mică şi a început con-struirea bisericii mari, cu acelaşi hram, „Izvorul Tămăduirii,” construcţie continuată după moartea stareţului Eftimie, la anul 1864, de noul stareţ arhim. Antonie. Iată ce se spune în această pisanie: „….Acea biserică fiind mică, la anul 1858 Martie şi sub căimăcănia M.S. Alexandru Ghica Voevod, cu binecuvântarea P.S.Mitropolit Nifon şi după iniţiativa Prea Cuviosului Arhimandrit Eftimie, stareţ, s-a dărâmat şi s-a început cea de astăzi, dând concursul său până la terminarea şi învelitoarea ei, iar încetând din viaţă, s-a terminat de către succesorul său P.Cuv. S. Arhimandritul Antonie care a construit cu mai tot ce a avut cum şi alţii de Dumnezeu creştini, a căror pomenire va fi veşnică, şi s-a sfinţit această Biserică tot cu hramul ce l-a avut „Izvorul Tămăduirii” la 31 Martie 1866.” „Această inscripţie s-a pus de către P.Cuv. S. Arhimandritul Mitrofor Juvenalie în al 16-lea an al stăreţiei sale, 1892.”

Începută în anul 1858 de către Prea Cuviosul Arhimadrit Eftimie, stareţul de atunci al Sfintei Mănăstiri Ghighiu, biserica mare este terminată în vremea Prea Cuviosului Arhimandrit Antonie, succesorul acestuia. Biserica mare este construită din cărămidă, pe o temelie din piatră de râu, cărămidă şi var hidraulic. Această sfântă biserică are o arhitectură sobră şi impunătoare. Ocupă o suprafaţă de 416 m² şi respectă planul trilobat. Este împărţită în pridvor închis, pronaos, naos şi altar. Are o lungime de 31 m, o lăţime de 11 m şi înălţimea pe axul turlei de 21 m. Grosimea pereţilor este de aproximativ 1 m. Pronaosul este aproape pătrat, naosul destul de spaţios este dreptunghiular, iar turla, de formă cilindrică în exterior ca şi în interior, se sprijină pe o bază octogonală, având 8 ferestre. La început biserica a fost împodobită cu trei turle, una centrală pe naos, în formă octogonală, luminată de ferestre după influenţa apuseană, iar celelalte două, mici, aşezate pe pronaos, care s-au dărâmat însă la cutremurul din anul 1940. Biserica mare a Sfintei Mănăstiri Ghighiu impresionează mai ales prin perfecţiunea realizării artistice aparţinând stilului neoclasic. Echilibrul proporţiilor, zvelteţea turlei, efectul liniilor, sobrietatea interiorului şi simplitatea decoraţiilor sunt câteva din caracteristicile ei. În interiorul bisericii din zid apar două abside laterale, corespunzând strănilor şi care îi dau o uşoară formă de cruce. Naosul este separat de pronaos doar printr-un arc proeminent. Biserica este luminată prin cinci ferestre de mărime mijlocie, dintre care trei sunt fixate în axul celor trei abside şi două în pronaos.

Catapeteasma, sculptată în lemn de tei şi poleită cu aur, după obiceiul vremii, datează din acelaşi timp cu biserica; uşile împărăteşti, strănile arhiereşti, amvonul şi iconostasul sunt lucrări făcute cu multă iscusinţă artistică având frumoase motive florale, frunze de stejar, inspirate din natură şi din ornamentica populară. Pictura catapetesmei aparţine în întregime marelui pictor Gheorghe Tattarescu şi este prin ea însăşi o podoabă. În 1864, Gheorghe Tattarescu (1818-1894), se angajase prin contracte, cu lucru, la trei biserici, printre care şi Mănăstirea Ghighiu, un frumos ansamblu de artă religioasă. Ajutat de elevii săi, se multumeşte să fie pictorul religios al epocii, îndeletnicire care îi asigură un câştig uşor şi sigur.

Dacă unii din ctitorii bisericilor, în graba lor de a-şi vedea lăcaşul terminat, îngăduiau artiştilor să se ajute cu elevii săi, alţii mai pretenţioşi şi mai însufleţiţi de dorinţa de a avea o operă de artă adevărată, îi impun să lucreze singur măcar unele panouri mai importante, icoanele şi chipul sfinţilor. Respectarea tradiţiei îi era de altfel cerută întotdeauna de următorul paragraf, ce nu lipseşte din nici un contract: „Toate aceste tablouri depe zidul Bisericii se vor zugrăvi cu ulei şi se va păzi în tot stilul Bizantin care este al Bisericii n. Răsăritului, iar restul pentru tablouri, adică toată arhitectura de sus până jos va fi cu c1eiu. Marmora şi ornamente pe oriunde va cere trebuinţa ca să poată fi în armonie cu tablourile. Acestea sunt condiţiile cu care mă angajez.”

Noutatea lui Tattarescu se vede mai mult în felul în care înţelege să execute aceste picturi. Compoziţiile mai mari şi chipurile sfinţilor sunt lucrări de inspiraţie occidentală, uneori chiar copiate fără rezervă după tablourile cu acelaşi subiect ale artiştilor străini, ca de pildă:  Sf. Mihail, după Guido Reni (panou din biserica S. Maria de la Gncezione din Roma); Cina cea de taină, după L. da Vinci sau alte gravuri. În general se foloseşte tehnica în ulei şi uneori de tempera sau „pictura în clei,” cum o denumeşte el, pentru partea de decoraţie arhitectonică. Între anii 1856-1887, Gheorghe Tattarescu pictează în judeţul Prahova. Redăm în continuare o copie după „Contractul de zugrăvire a Mănăstirii Ghighiu”: „1864 Martie 20 Contractul de zugrăvire a Mănăstirei Ghighiul. Prin care ne amu angajat cu D.G. M.Tattarescu a essecuta toată lucrarea de zugrăvit la Biserica cea noă dela Monas. noastră Ghighiul întocmai după alăturatul Divis în care sînt toate cuprinse şi regulate după rîndueala loru, pentru care ne amu şi’nvoit ai da D-lui drept preţu galbeni împărăteşti una mie şase sute 1600 împărţiţi în patru câştiguri, adică cel întîiu acum la facerea contractului iar ceilalţi treptat dupe înaintarea lucrului remeindu a i se respunde cel d’in urmă la şfârşitul a tot lucrului. Se’ndatorează  D. Tattaresco a face toată această lucrare cu tot materialu Dumisale, afară de podurile (schelele) trebuincioase care vor fi pe seama noastră precum şi locuinţa, se mai ‘ndatorează D. Tattaresco a ‘ncepe’ndată la această lucrare ce se va găti de tencuit şi de pardosit Biserica, şi a sevîrşi totă lucrarea dela confirmarea acestui  contract până la sorocu de doădeci luni de zile. Banii de câte ori se voru respunde se vor trece d’auna în dosul acestui contract pentru care s’a făcut doă asemenea spre paza condiţiunilor mai sus zise. Se observă ca, acum la facerea contractului i se va respunde D. Tattaresco numai una sută cincizeci galbeni 150 iar restul de doă sute cincizeci 250 spre complectarea câştigului întîiu de patru sute 400 se va respunde peste şase luni de zile, acestea sunt condiţiunile cu care ne am angajat.”

(L. I.) r864 Maiu 30.

În continuare se prezintă Devizul care cuprinde următoarele: „Pentru xugrăvitul Bisericei celei nouă dela Monas. Ghighiu; Cercul d’asupra Templei; Altarul; Strana dreaptă; Strana stîngă; Bolta în tindă; Doă Turle mici; Amvonul. Toate aceste tablouri de mai sus zise pe zidul Bisericii se vor zugrăvi cu uleiu, şi se va păzi în toate stilul Bizantin, care este ar Bisericii noastre Răsăritului, iar restul pentru tablouri adică toată arhitectura de sus până josu va fi cu c1eiu. Marmora şi ornamcnte pe ori unde va cere trebuinţa ca se potă fi în armonie cu tablourile. Acestea sînt condiţiunile cu care mă angajezu.” (L. I.)

Pictura originală aparţine marelui artist din veacul trecut, Gheorghe Tattarescu, şi e bine conservată în forma ei iniţială din anul 1864. Creaţia lui e bazată pe claritate şi armonie, lumina are strălucire chiar şi la umbră, e plină de echilibru şi frumuseţe, oglindind realitatea.

Tattarescu, care a fost şi un excepţional portretist, se impune prin simţul măsurii, prin claritatea compoziţiilor sale, prin măiestria şi fineţea desenului, precum şi prin coloritul sobru şi expresia de demnitate a personajelor. Stilul e înrudit cu stilul Renaşterii.

Jumătatea veacului al XIX-lea poartă, de fapt, pecetea acestui stil. Valoarea picturii este remarcabilă prin decenţă, prin expresivitatea portretelor şi frumuseţea  draperiilor. Peisajul bogat şi variat, coloritul sobru şi totodată puternic, permanent pune în relief imaginile sacre. Pictura celor două mari icoane  împărăteşti, a Domnului Iisus Hristos şi a Maicii Domnului, scot în evidenţă valoarea portretistică a operei tattarăsciene. Acelaşi lucru se poate spune şi despre celelalte icoane ale catapetesmei, icoana hramului, icoana Sfântului Ioan Botezătorul şi icoanele Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Pe rândul întâi al catapetesmei este pictat „Izvorul cel de viaţă dătător.” Pe acelaşi rând, uşa dreaptă, este pictat Sfântul Arhanghel Mihail. În continuare este pictat Domnul Iisus cu Evanghelia în mână, urmat de altă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul în braţe. Pe uşa stângă din rândul întâi al catapetesmei sunt pictaţi Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, iar în continuare este pictat Sfântul Ioan Botezătorul cu capul pe tipsie. Pe rândul al doilea, în partea dreaptă a catapetesmei, este pictată icoana cu Adormirea Maicii Domnului şi Schimbarea la Faţă a Domnului. Lângă ea este pictată icoana cu Pogorârea Sfântului Duh şi Înălţarea Domnului, urmată de icoana Învierii Domnului şi Intrarea în Ierusalim. Tot pe rândul al doilea al catapetesmei, la mijloc, este pictată icoana cu Cina cea de taină, iar în continuare, spre partea stângă a rândului doi al catapetesmei, este pictat Botezul Domnului şi Întâmpinarea urmată de icoana Naşterii Domnului şi Buna Vestire. Lângă aceasta este pictată icoana cu Intrarea în Biserică şi Naşterea Maicii Domnului. Pe rândul al treilea şi al patrulea al catapetesmei, în partea dreaptă, sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Simion şi Filip, şi deasupra, într-un cerc, Proorocul Moise. În continuare, pe aceleaşi rânduri, sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Luca şi Andrei, iar deasupra, în cerc, Proorocul David. Lângă aceştia sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Ioan si Petru, iar deasupra, în cerc, Proorocul David. Pe rândul al treilea al catapetesmei, în mijloc, este pictată Sfânta Treime, după care, spre stânga, sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Pavel şi Marcu, iar deasupra, în cerc, Preotul Aaron. Lângă aceştia sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Toma şi Matei, iar deasupra, în cerc, Împăratul Solomon. În continuare sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Iacov şi Vartolomeu, iar deasupra, în cerc, este pictat proorocul Ieremia. Pe rândul al patrulea al catapetesmei, în mijloc, este pictată Maica Domnului, iar deasupra acestei icoane se află pictată icoana cu răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos, având de o parte şi de alta pictaţi pe Maica Domnului îndoliată şi pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Uşile împărăteşti ale catapetesmei au pictată icoana cu Buna Vestire. Toate icoanele de la catapeteasmă sunt opere ale lui Tattarescu care, în întregime, reprezintă cel mai preţios tezaur al Mănăstirii Ghighiu. În absida strănii drepte a naosului se află în dreapta ferestrei, jos, icoana Dreptului Judecător, având de o parte pe Maica Domnului mijlocitoare şi de cealaltă parte pe Sfântul Prooroc Înaintemergător şi Botezător Ioan. În dreapta ferestrei, sus, Iisus umblând pe mare, scenă din Evanghelia de la Matei (14, 25-33). În absida strănii drepte a naosului, în stânga ferestrei, jos,  sunt pictaţi Sfinţii Mucenici Gheorghe, purtătorul de biruinţă şi Eustaţie, iar sus o scenă din Evanghelie, Domnul Iisus Hristos vorbind mulţimilor. La înălţimea măreţiei scenelor din naos şi pronaos se poate aşeza Naşterea Mântuitorului, care redă acest moment într-un chip impetuos şi cu totul viu. Această scenă este situată în absida dreaptă, iar în partea stângă este înfăţişat proorocul Moise lovind stânca pentru a da apă poporului în pustiu. Înfăţişarea peisajului biblic este aşa de mişcătoare încât ai impresia unei realităţi.  În absida strănii stângi, în dreapta ferestrei, jos, sunt pictaţi Mucenicii Dimitrie Izvorâtorul de Mir şi Artemie, iar sus, deasupra icoanei acestor doi mucenici, este pictat Mântuitorul în scena din Evanghelia de la Matei (25, 1-3) a celor 12 fecioare. În absida strănii stângi, în stânga ferestrei, jos, sunt pictaţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi între ei Sfânta Cruce, iar deasupra acestei icoane e pictat Îngerul vestind mironosiţelor Învierea Domnului. În absida strănii stângi, sus, pe toată suprafaţa, este pictată Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. În cupola turlei octogonale din naos este pictat Domnul Iisus Hristos Pantocrator, iar în spaţiul dintre cele opt ferestre ale turlei sunt pictaţi Sfinţii Apostoli. În partea de jos a turlei, sub cele opt ferestre, circulară, este pictată Liturghia cerească: Scena împărtăşirii îngerilor. Sub această scenă sunt pictate portretele a opt prooroci. Pe arcul de deasupra catapetesmei care desparte naosul de altar, e pictat Domnul Iisus Hristos în văzduh. Peretele lateral din dreapta, care separă naosul de altar are pictată sus scena cu patriarhul Avraam pregătind jertfa fiului său Isaac, iar jos, în mărime naturală, Dreptul Ioachim. Peretele lateral din stânga, care separă naosul de altar, are pictat sus Scara Patriarhului Iacob şi jos Dreapta Ana cu Sfânta Fecioară în braţe. În Sfântul Altar, deasupra, se află pictura Maicii Domnului cu Pruncul în braţe, iar jos sunt pictaţi de o parte şi de alta a ferestrei Sfinţii Trei Ierarhi Vasile, Grigore şi Ioan, Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Arhidiacon Ştefan. Pronaosul are în partea dreaptă a ferestrei, jos, pictaţi pe Cuvioşii Părinţi Antonie şi Eftimie, iar deasupra scena din Evanghelia de la Luca (10, 25-37) a Samarineanului milostiv. Tot în partea dreaptă a pronaosului, în stânga ferestrei, sunt pictaţi Cuvioşii Arsenie cel Mare (jos, în mărime naturală) şi Pafnutie (sus, în medalion). Deasupra ferestrei, sus, în dreapta pronaosului, este pictat Domnul nostru Iisus Hristos în mijlocul mulţimii. În partea stângă a pronaosului, în dreapta ferestrei, jos,  în mărime naturală, este pictat Cuviosul Pahomie cel Mare şi sus, în medalion, Cuviosul Ilarion cel Mare. În stânga ferestrei din aceeaşi parte a pronaosului sunt pictaţi Cuvioşii Sava  şi Teodosie (jos, în mărime naturală) iar sus este pictată scena Fiului risipitor din Evanghelia de la Luca (15, 10-25). Deasupra ferestrei, sus, în stânga pronaosului, este pictată scena din Vechiul Testament şi anume Moise lovind cu toiagul în stâncă, în pustie. Pe bolta pronaosului este pictată Sfânta Treime, având în cele patru colţuri pictaţi pe Cuvioşii Gherman, Patriarhul Constantinopolului, Iosif dulce cântăreţul, Roman melodul şi Ioan Damaschin. Pe peretele din dreapta uşii de intrare în pronaos, se află pictate chipurile Prea Sfinţitului Mitropolit al Ungro-Vlahiei, primat al Romaniei, Nifon, precum şi al Arhimandritului Eftimie, stareţul Sfintei Mănăstiri la 1858, iar pe peretele din stânga este pictat chipul Prea Fericitului Părinte Patriarh Justinian în 1958, de către pictorul Vasile Rudeanu. Tot aici se adaugă şi scena în care Maria Egipteanca primeşte Sfânta Împărtăşanie, scenă în care realitatea este redată în chip natural. Sus, în cafas, se află pictată Adormirea Maicii Domnului. În pridvor, la intrarea în pronaos, deasupra uşii, este pictat „Cel vechi de zile” înconjurat de 24 de bătrâni. De o parte şi de alta, sus, sunt pictate două scene din Apocalipsa lui Ioan, iar jos, în dreapta uşii, Sfântul Apostol Petru şi în stânga uşii Sfântul Apostol Pavel. Deasupra ferestrelor laterale din pridvor, în dreapta, sus, în medalion, este pictat  Proorocul Ieremia, iar în stânga Proorocul Ilie.

Faţada bisericii mari este împodobită cu trei icoane din mozaic, executate de pictorul Iosif Vass în anul 1978 şi anume: icoana centrală cu Izvorul Tămăduirii, iar celelalte două laterale cu Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Încadramentul subiectelor în liniile fixe ale unor tablouri de proporţia mărimii naturale a personajelor, sobrietatea culorilor, originalitatea tratării subiectelor, excluderea exagerărilor şi menţinerea echilibrului între formă şi fond evitând naturalismul trivial, romantismul şi suprarealismul exagerat, într-un cuvânt toată pictura bisericii mari din Sfânta Mănăstire Ghighiu îl situează pe pictorul Gheorghe Tattarescu printre cei mai mari pictori ai curentului neoclasic, dar şi ai picturii româneşti în general.

Pe lângă picturile lui Tattarescu, în Mănăstirea Ghighiu se pot menţiona şi o seamă de alte lucrări care, prin arta lor, măresc tezaurul artistic al acestei mănăstiri.

În perioada 10 octombrie 1989 – 30 mai 1990, pictura bisericii mari aflându-se în pericol de degradare, s-a intervenit pentru restaurarea ei. Trei artişti din Târgu Neamţ, spălând pictura şi refăcând fondul, au restaurat pictura bisericii mari. De asemenea, cu această ocazie, s-a reînnoit tot mobilierul, acesta fiind simplu şi vechi. Strănile, în număr de 60, au fost făcute din lemn de mahon cu frumoase încrustări cu motive florale, analoagele din lemn de stejar, iar suporturile de la icoane au fost făcute din lemn de nuc. Iconostasul este recunoscut ca o lucrare interesantă, dăruit de fraţii Constantinescu la 1914, din Bucureşti. În această biserică se află două policandre electrice, din alamă, unul din anul 1812, care are trei rânduri de lumini a câte 7 pe fiecare rând, în total având 21 de lumini; la un rând are 7 îngeraşi, iar la celelalte 2 rânduri are 14 serafimi. Acest policandru are şi o inscripţie în chirilică: „Ilie Vel căpitan Zo lefegi, Dimitrie, Maria, Ahil HT-1812.” Celălalt policandru este din anul 1865, are tot trei rânduri de lumini a câte 12  pe fiecare rând, în total 36 de lumini; pe primul rând are 12 vulturi, pe al doilea rând are 12 serafimi, iar pe al treilea rând 12 îngeri, toţi fiind turnaţi şi aplicaţi. Şi acest policandru are o inscripţie: „Făcută aceasta spre pomenirea robilor lui Dumenzeu Petre Andreescu şi soţia sa Antonia, anul 1865 luna iunie 10.”